Tocmai am terminat cu botezul blogului si ma pregatesc sa fac altul… Din 14 februarie, cine va dori, ma va gasi pe adresa www.donvalentin.com . Planuri de viitor, nu am, dar astept propuneri. Astept chiar sugestii pe care le voi analiza… Dar sa nu ne grabim… Mai este putin… Nu va grabiti ca fetele mari la maritat…
“Chip in taci” …
Steve era burlac , traia acasa cu tatal lui si lucra in “bussiness”-ul familiei.
Cand a aflat ca urma sa mosteneasca o avere de la tatal lui - care era bolnav si urma sa moara curand - Steva s-a gandit ca are nevoie de o sotie cu care sa se bucure de avere.
Intr-o seara, la o intalnire de afaceri, a vazut o femeie frumoasa cum nu mai vazuse pana atunci. Se apropie de ea, se prezinta politicos si-i spune:
- Stiu ca arat ca un om obisnuit, dar in scurt timp tatal meu va muri si eu voi mosteni 20 de milioane de dolari.
Impresionata, femeia ii cere adresa si telefonul pe care Steve i le da cu mare placere si cu mare speranta.
Peste o saptamana, femeia visurilor lui Steve devine mama lui vitrega.
Concluzia:
Femeile sunt mult mai bune cand e vorba de planuri financiare dacat barbatii!!!
A mai murit un om dupa un pelerinaj prin spitalele romanesti. “Ne deplasam acolo sa vedem…”, “vom investiga…”, “vom lua masuri…”. Expresii reci ce au ajuns sa nu ma mai infurie. Pentru ce sa va deplasati? Sa gustati din coliva saracacioasa a unui om care abia avea din ce sa bea apa? De ani buni tot investigati si ajungeti la concluzia imbecila ca sistemul e devina. Sa muriti voi, ca sistemul e de vina, din cine este format acest sistem? cine il conduce? Da, VOI il conduceti. Sistemul este format din oameni si este condus de oameni. Am auzit o discutie a unor tineri de liceu, care vorbeau unde sa mearga la facultate… “la medicina ma duc si o sa castig extraordinar de mult… ” . Am auzit un doctor la televizor, ca a ales acesta meserie sa pastreze traditia familiei… Doua exemple care definesc structura umana a anumitor lucratori in medicina. Ei ales aceasta bransa pentru castig si pentru traditie, omul, bolnavul… ce-i aia?cum? bolnavi se trateaza in spital? Da asa e, bolnavii mor in spitale, fara a-i pasa cuiva… Cu destui ani in urma un doctor, profesor universitar, ce facea jogging si imbracat ca atare, este lovit de o masina si dus la Spitalul Judetean. Aici este lasat pe hol, fara sa-l bage nimeni in seama, ore in sir. Este recunoscut de catre un rezident si dus de urgenta in sala de operatii. Era prea tarziu insa…
Chiar suntem egali?
Cand aud ca se rosteste in jurul meu Moldova Noua prind viata, ies din starea de amorteala perpetua , fata mi-se lumineaza, trupul freamata, devin agitat, iar daca vorbaraia trebuie sa se transforme a doua zi intr-un drum acolo, noaptea dinaintea plecarii e un chin pentru mine. Ma rasucesc, ma invart, slabesc prin transpiratie cinci kile, abia pun geana pe geana si ma trezesc. La sase. Si incep sa sun… “na hai, mergem o data? cum dracu dormi? hai, in juma’ de ora sunt jos la tine… biiine, fie la noua, of…”. Plec cu masina pe rosu fara sa ma gandesc daca ajung in Sag sa alimentez, acolo imi dau seama ca nici rovigneta nu am… dar nu conteaza… sunt in drum spre DUNARE. Avand bunici la mare toate vacantele de vara si plus multe altele, le-am petrecut la malul marii. Pentru mine marea si Dunarea sunt de neinlocuit. Ma pot lipsi de orice pe lumea asta, de femei, de mancare, de bautura, de vizite in mall, de orice, mai putin de mare sau Dunare… Abia am asteptat sa vina ziua cand sa ajung iar acolo, locul in care simt libertatea adevarata, nu cea falsa data de blocurile ude de lacrimile ingerilor ce ne plang… Am pedalat cat de repede am putut si iata-ma, pe pontonul sperantei mele, batut de soare si vant, privind stoic astrul ceresc cum arunca un pod galben spre mine. As vrea sa pot traversa puntea, dar e prea devreme pentru asta… Raman pierdut undeva intre nicaieri si niciunde la doi pasi de adio si savurez momentul meu. Clipa in care sunt doar eu cu mine si ma linistesc…
Cum naiba sa bati atata drum pana la Dunare si sa mananci ciorba de burta si mici ???
Guvernul american a inghetat salariile anuale ale stabilor din agentiile sau firmele care primesc ajutor de la stat, la suma de 500000 $. Adica 41.666,66 $ in fiecare luna. Ce misto, ce cata umilinta pe capul lor… sa cazi de la un salar de sase cifre lunar , la unul de cinci cifre… dezamagitor. As vrea sa… nu, nu as vrea sa vad si la noi salarii inghetate, as vrea sa-i vad lucrand pe gratis. Poate este o masura populista, ce am spus, dar merita.
Atunci as vrea sa-i aud : “casa asta? am terminat-o din… alt salar”.
Ieri dimineata ma suna un prieten o cunostinta ( pot sa scriu un cunostint?) si ma face NESIMTIT. Asa de rau ma durea capul , ca nu am putut sa analizez sinergia nesimtirii mele… I-am sugerat sa-si faca o analiza si daca va constata ca el nu a fost nesimtit in relatia cu mine, atunci nici eu nu am de ce sa fiu nesimtit. Un fel de actiune-reactiune, ceva de genul… si sa ma sune apoi sa vorbim mai pe seara. Nu a sunat…
Am vrut sa subliniez prin “un cunostint” , faptul ca era vorba de un barbat. Ca sa vezi, mai nou si barbatii ma fac nesimtit, nu numai femeile…
Prima propunere a venit la doi ani de la terminarea facultatii, de la o prietena apropiata. De fapt toate propunerile au fost de la prietene apropiate. In total patru. Ultima a fost in ianuarie, anul acesta si a venit sub forma de gluma, dar raspunsul a fost serios, NU.
Femeie de succes, femeie puternica, femeie care a planuit fiecare pas, actiune, decizie. Dar ii lipseste ceva, pentru a se considera “implinita”. Una s-a casatorit, celelalte au fiecare cate un “partener de viata” si fiecare dintre ele nu poarta grija zilei de maine si sau rasfirat in lumea asta mare. In scurtele escale timisorene incercam sa vorbim. Spun “incercam” pentru ca e greu sa vorbesti intr-o pauza de doua minute pana suna iar telefonul si iar discutii despre “targhete”, dosare, “dedlainuri”, bugete, criza, procente, promovari, concedieri sau angajari… Si atunci ma intreb si dupa ce inchide telefonul, o intreb, “…si daca as spune DA, cum ai/am creste copilul?”. Iar ea, zambind, imi aduce mii de argumente in acest sens. Ca va face, va drege, ca altfel nu se poate si timp de cinci minute vorbeste neintrerupt… exact, pana suna iar telefonul. Numai ca nu sunt angajatul sau clientul ei sa o cred.
Decat sa faci un copil fara sa fi in stare sa-i oferi o FAMILIE si o dragoste curata, doar de dragul de avea un mostenitor, sau crezand ca el este rezolvarea problemelor tale, sau si mai grav, ca “ceasul biologic ticaie”, mai bine infiaza unul, doi sau cati vrei. Si peste ani, cineva iti va multumi sincer ca i-ai dat dreptul la viata, la a trai decent, la a primi o educatie si un statut social si nu o sa te intrebe: “dar tata, unde e?”, ” de ce nu suntem o familie?”. Iar TU, vei incepe sa minti si vei minti si te vei complace in aceasta minciuna. Numai ca de mintit, ai inceput cu mult timp in urma, in pauza dintre doua telefoane undeva intr-un obscur aeroport din Romania…
Afara e noapte, luna straluceste pentru noi toti, iar eu eram fericit daca m-as fi nascut putin mai prost…
Fiind bolnav am coborat pana la Sensiblu sa-mi cumpar oarece doftorii. Stand ca omu’ la coada, imi atrage atentia un anunt: “Conform H.G.**** , suntem obligati sa percepem o taxa de 0.30 RON pentru o plasa din …”. M-am uitat la banii care-i aveam in mana si citesc *** LEI. A fost o perioada in care banii vechi (100000 rol) circulau cu cei noi (10 ron). Dar aceea perioada, stiu eu, s-a incheiat, ramanand leul. S-au mai sti, s-o fi schimbat moneda nationala…
O fi murit leul de inanitie…
Sambata, inainte sa plec la chef, am vorbit cu un prieten de meciul Politehnica (sic zambon) Timisoara - F.C. Bihor Oradea. Dupa mai bine de cinici minute de vorbaraie imi spune ultima barfa din oras “ce mha, am auzit ca l-ai sapat pe Avram sa-i iei locul la Sanandrei…”. Mda, misto gluma. Apropo, inca mai am harletul in masina, aviz amatorilor…
Pentru ca poate. A fost condamnat la 15 ani de inchisoare, iese dupa cateva luni sa se opereze de glaucom si este retinut dupa alte cateva luni, ca fiind principalul suspect in cazul dublei crime si a jafului armat de la o casa de schimb din Brasov de acum cateva zile… Interesant cand si-au adus politistii aminte de el si e si mai interesant cat de repede a fost retinut. Prin anii 60-70, pericolul numarul unu din Franta, a fost lasat liber un week-end sa-si viziteze nevasta, trebuind sa se prezinte la penintenciar pana luni dimineata la ora 8:00. Adormind la aceasta, a fost trezit de focurile de arma ale politistilor care plecasera pe urmele sale si care intrasera cu un etaj mai jos, peste un biet vanator ce-si curata arma in momentul intrarii trupelor speciale, lichidandu-l. Vanatorul avea acelas nume cu al suspectului…
La noi, o femeie reclama pe o vecina ca i-a furat gaina, aceasta este condamnata la doi ani de inchisoare dar este eliberata cand reclamanta declara ca gaina s-a intors acasa. Plecase si ea la cocos.
Ciudat cum de armele furate de la Ciorogarla (Doamne ce nume !!!) nu se mai aude nimic.