Mai prost…

Prima propunere a venit la doi ani de la terminarea facultatii, de la o prietena apropiata. De fapt toate propunerile au fost de la prietene apropiate. In total patru. Ultima a fost in ianuarie, anul acesta si a venit sub forma de gluma, dar raspunsul a fost serios, NU.

Femeie de succes, femeie puternica, femeie care a planuit fiecare pas, actiune, decizie. Dar ii lipseste ceva, pentru a se considera “implinita”. Una s-a casatorit, celelalte au fiecare cate un “partener de viata” si fiecare dintre ele nu poarta grija zilei de maine si sau rasfirat in lumea asta mare. In scurtele escale timisorene incercam sa vorbim. Spun “incercam” pentru ca e greu sa vorbesti intr-o pauza de doua minute pana suna iar telefonul si iar discutii despre “targhete”, dosare, “dedlainuri”, bugete, criza, procente, promovari, concedieri sau angajari… Si atunci ma intreb si dupa ce inchide telefonul, o intreb, “…si daca as spune DA, cum ai/am creste copilul?”. Iar ea, zambind, imi aduce mii de argumente in acest sens. Ca va face, va drege, ca altfel nu se poate si timp de cinci minute vorbeste neintrerupt… exact, pana suna iar telefonul. Numai ca nu sunt angajatul sau clientul ei sa o cred.

Decat sa faci un copil fara sa fi in stare sa-i oferi o FAMILIE si o dragoste curata, doar de dragul de avea un mostenitor, sau crezand ca el este rezolvarea problemelor tale, sau si mai grav, ca “ceasul biologic ticaie”, mai bine infiaza unul, doi sau cati vrei. Si peste ani, cineva iti va multumi sincer ca i-ai dat dreptul la viata, la a trai decent, la a primi o educatie si un statut social si nu o sa te intrebe: “dar tata, unde e?”, ” de ce nu suntem o familie?”. Iar TU, vei incepe sa minti si vei minti si te vei complace in aceasta minciuna. Numai ca de mintit, ai inceput cu mult timp in urma, in pauza dintre doua telefoane undeva intr-un obscur aeroport din Romania…

Afara e noapte, luna straluceste pentru noi toti, iar eu eram fericit daca m-as fi nascut putin mai prost…

Share and Enjoy: