Declaratie de dragoste

Ai vazut vreodata un cer fara soare? Vreo pasare fara aripi? Sau vreun cantec fara muzica? Nu, ca nu exista, asa cum nu exista viata mea fara tine! Tu ai facut ca inima mea sa bata neincetat, mi ai dat sansa de a vedea in ochii tai existenta fericirii mele, ai creat un univers al iubirii intre noi… Acum sunt stapana inimii tale si tu stapanul dragostei ce ti-o port. Sunt atat de departe dar totus nedespartita de tine cu gandul. Pentru mine esti speranta de o viata, visul din fiecare noapte si primul gand dimineata. Respir parfumul tau de trandafir ce a pus stapanire pe pielea mea, sarut buzele umede de placerea ta de a ma saruta si glasul inimii mele iti sopteste… TE IUBESC…

P.S. ACEST ARTICOL A FOST ULTIMUL SCRIS DE MINE PE ACEASTA ADRESA. DE MAINE MA PUTETI GASI PE WWW.DONVALENTIN.COM . ACEST BLOG RAMANE LA DISPOZITIA ORICARUI ELEV DE AL MEU CE VA DORI SA SCRIE…

www.donvalentin.com

Doar maine nu-i poimaine… si ne vedem pe www.donvalentin.com . Mai putin…

Escorte

Pe un foarte bun prieten de-al meu, l-a lovit o idee (sper sa nu il loveasca zilnic, ca va fi bai). Vrea sa faca un site de ESCORTE. Adica, pentru persoanele straine orasului in care ne bem de cele mai multe ori, zilnic cafeaua, sa le puna la dispozitie o persoana care sa-i prezinte orasul, sa-i aduca la cunostinta particularitatile geografice, economice si alte particularitati… Nu este o idee rea, dar sa-l tina si sa o duca la bun sfarsit.

Pentru “cliente” stie pe cine i-l recomand… Nu-i asa Petre? Sau nu.

P.S. Pentru cei interesati, la momentul oportun, voi posta si link-ul.

Consternare

Consternare. Aceasta este starea de spirit in randul oamenilor politici bucuresteni. Cum de “inaltimea sa”, Boc si-a permis de a-s aduce consilierii si de la Cluj. “Ce, aici in Bucuresti nu exista cadre?”. Poate exista. Dar pana la Dumnezeu te mananca sfintii. Sunt suparati ca spagarii bunii consilieri damboviteni nu isi mai gasesc locul langa premier.

Daca omul nu are incredere in voi… Am mai discutat de lipsa de credibilitate. Daca nu, vom discuta.

Noi

Trecerea de la comunism la economia de piata, a dat startul unei curse de imbogatire a unor personaje din anumite sfere sociale. Rand pe rand, doctori, avocati, procurori, judecatori,  profesori, ziaristi, politisti, etc, au cazut prada teantatiilor noii lumi ce se deschidea. Regretatul Silviu Brucan, spunea prin anii ‘90, ca Romania va avea nevoie de douazeci de ani sa ajunga la normalitate. Majoritatea au ras. Acum, privind unde suntem, cei care realizeaza, isi dau seama ca ar trebui sa treaca inca cincizeci sau chiar o suta de ani sa incepem sa ne civilizam… Dar unde suntem? Ce suntem? Suntem un popor format in majoritate din persoane isterice, isterie pornita din frica zilei de maine. Ne certam din orice, injuram pe toti, ne simtim urmariti, controlati. Mintim, doar sa ne fie putin mai bine. Ii banuim pe toti si ii acuzam de toate lucrurile ce ni se intampla. Suntem stresati, ma repet, isterici, nu avem puterea de a ne controla, de a vedea propriile noastre slabiciuni ci doar pe ale altora si nu suntem uniti. Nu stim sa luptam. In timpul orelor de istorie am invatat de luptele eroice ale marilor conducatori, cu razboaiele purtate impotriva turcilor, tatarilo, a hunilor si a altor natii, dar tot timpul cumva, am fost sub jug strain. Iar in putinele razboaie castigate, am otravit fantanile, am ars casela si ne-am retras in munti. Nu am avut curajul de a lupta. Asa suntem si acum. Ne radem in barba cand cineva pateste un lucru rau si ne facem cruce cu limba in cerul gurii ca nu am patit noi. Suntem sensibili la problemele altora, doar daca ne regasim in ei. Dar in adevar, ne doare in fund de ceilalti. Suntem denigrati in tari ca Italia, Franta, fiind bagati laolalta cu infractorii rromi, si numiti tigani romani. Si nu reactionam. Pentru ca suntem fericiti, probabil, cand auzim de ce patesc acei oameni, ca “las’ ca au… de am avea si noi…”. Suntem in stare sa numaram si ultimul ban al vecinului, de a face planuri financiare altora, in timp ce noi nu avem din ce bea apa, dar ne laudam cu vizite in strainatate, la Viena, Budapesta… Suntem exact ce meritam sa fim, nimic in plus. 

Si iar ma repet, daca m-as fi nascut putin mai prost, eram fericit…

Nesimtire

Ieri, la chemarea bisericilor maghiare din Harghita si Covasna si cu sprijinul partidelor politice zonale maghiare, a avut loc in zonele respective mitinguri de protest la decizia schimbarii directorimii maghiare, din functiile politice. Faptul ca niciun partid politic a minoritatii maghiare nu este la putere, a atras dupa sine, normal schimbarea acestor directori si numirea altora din partidele aflate la putere: PDL si PSD. Probabil noii directori numiti politic sunt romani, cea ce i-a deranjat pe majoritarii locurilor, ca vezi Doamne, se doreste marginalizarea maghiarilor… Intrebarea mea este, de ce nu au facut scandal si cand au fost numiti politic directori unguri in zone ce acestia nu au nici 2-3% din populatie. De notorietate este numirea prefectului de Dolj, in persoana unui udemerist.

Cu siguranta ca cel patru biserici din secuime au fost bagate la inaintare de persoane importante din conducerea U.D.M.R.-ului.

Nu te vom uita, niciodata…

Handbalistul Marian Cozma a fost injunghiat in inima, intr-un restaurant din Ungaria, unde sarbatorea nasterea copilului lui Ivancic, coleg de echipa cu el. Din cate se spune, intre grupul lui Cozma si un alt grup de localnici, majoritatea de etnie  rroma, a iesit un conflict spontan, in urma caruia romanul a decedat dupa doua ore de chin, iar ceilalti doi, sunt in stare critica la spital.

Este ceva cumplit, ca in anul 2009 sa-ti rezolvi problemele cu cutitul, sa dai, sa omori. In fiecare din noi exista o ura, fata de tot ce ne inconjoara. O ura alimentata de frustrarile noastre, de lipsa de educatie ce se extinde din pacate din ce in ce mai mult… Nu vreau sa polemizez pe faptul ca agresorii erau de origine rroma, dar… imi este greu sa imi gasesc cuvintele acum. Cand ne uitam peste statistici si vedem ponderea rromilor in infractionalitate, avem tot dreptul sa tragem concluzii.

Imi aduc aminte de prin anii ‘92, cand politia romana “se facea respectata” in randul romilor, ce certati eram de “vestici”, ca nu se poate asa, ca au si ei drepturi, ca verzi si uscate… S-au deschis granitele, aceste personaje au ajuns la ei si acum ne amprenteaza pe toti.

Trageti voi concluzia!

Condoleante familiei indoliate. Dumnezeu sa te aiba in pace, Mariane. Nu te vom uita niciodata…

Ce a vrut cehul?

Imaginati-va un inceput linistit de dimineata. Dormi, esti in lumea ta, fericit ca mama sau orice alta persoana care te trezeste la sase dimineata doar sa te intrebe “ce faci”, a uitat de tine, visezi Dunarea sau ce iti place si la opt si cinci minute… telefonul. “Pfff prostu’ familiei, iar am uitat sa-l setez sa se deschida dupa zece… ha”, ” bah, n-am bani, mama copilului meu m-a dat afar din casa, trebuie sa ajung rapid la servici, ma duci?…”. Da, asa e, cand imi este lumea mai draga, cand viata mea capata un sens, apare RIM-ul, sa ma inebuneasca, sa nu-mi tihneasca somnul, sa-mi aduca aminte ca traieste… Adorm cu telefonul in mana, dar el insista “hai, baaaaah, am nevoie de tine…”, “bine, lasa-ma un sfert de ora” ii arunc printre dinti si adorm la loc… “Un sfert de ora am zis???” constientizez si imi spun ” da’ bou sunt” . Ok, dupa patruzecisicinci de minute parchez bolidu’ in fata casei RIM-ului si ma proptesc in clacson… Ce, sa fiu singurul fraier trezit din cauza lui??? Il ridic si plec spre iesirea din oras, pe Calea Lugojului… O iau pe “centura” pe la UMT prin fata si ajung la intersectia din Modern. Aici, un T.I.R. cu numar ceh, era, cumva pe diagonala… nu prea stiu cum, oricum avea o asezare tactica nefireasca… Cehul, da geamul jos si-l intreaba pe un mosulica, te miri, ce, se face verde si pleaca. Eu prind rosu, ma enervez, dau geamul jos si-l intreb pe mos: ” ce avrut cehul, dom’le?”, la care mosulica surprins imi raspunde: ” Cum sa ajunga la Beograd…”, ” si asa usor ii dai tu informatii cumsa paraseasca tara? daca transporta armele furate de la Ciorogarla? ti-ai pus intrebarea asta?”, “Nu, nu, scuzati-ma… ,dar…, eu…, nu…, nu stiu cum…, nu, nu, nu se va mai repeta…”.

Cred ca am fost rau. Concluzie: Trezitul in conditii de stres, dimineata, dauneaza celor din jurul meu.

Un nou inceput

A trecut si iarna asta. Se vede cu ochiul liber, vremea e mai calda, ziua s-a lungit, au aparut primii ghiocei si au aparut si meciurile amicale. Dimineata am fost la Giarmata, sa arbitrez meciul amical dintre formatia locala, Millenium, din divizia a patra si echipa de liga a treia Albina. Vreme excelenta pentru fotbal, terenul usor moale, dar bun, foarte bun chiar, tinand cont de… criza, doar vantul a stricat oarecum aceasta dimineata. Joc bun de pregatire, fiecare jucator dorind sa arate cat mai mult pentru a prinde lotul si primul “11″, ritm sustinut, pentru acest nivel, faze de poarta cu goluri multe dar si cu ratari mari. S-a terminat patru la trei pentru oaspeti, experienta si-a spus cuvantul pe final, dar si conditia fizica. Au fost si cativa jucatori mai suparati, care au inceput sa se dea cap in cap, “poftiti” afara de centralul intalnirii fara parlamentari. Central care, Eugen Gheorghioiu, a arbitrat excelent partida, lasand-o libera si fiind pe tot parcursul ei, discret. Poate ar trebui sa alerge mai mult pe final, dar il inteleg, sambata pleaca cu lotul national de arbitrii in Antalya si nu doreste o accidentare, acum pe ultima suta de metrii. Iar la experienta lui, putea sa arbitreze acest meci si din tribuna (pardon, de pe o casa din apropiere…).

In rest, numai de bine!

Invingator vs Invins

Cand un invingator comite o gresala, spune “Am gresit” si invata lectia; Cand un invins greseste, spune “Nu e vina mea” si arunca vina pe altii…

Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el; Un invins crede in existenta ghinionului…

Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine; Un invins face promosiuni, dar nu da nicio asigurare, iar cand greseste, cauta doar justificari…

Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el si incearca sa invete ceva de la ei; Un invins se impotriveste celor ce stiu mai multe decat el si tine seama numai de defectele lor…

Un invingator este o parte din solutie; Un invins este o parte din problema…

Un invingator stie ca ascultatul este o calitate; Invinsul stie doar sa vorbeasca…